fandează larg tăcerea și de aer
broboanele de rouă se atârnă
a a a a se-nșiră ca pe bârnă
cu umbra grea a apei mă încaier
să-ți pot surprinde uitătura cârnă
și strigătul cel preschimbat în vaier
un ton uitat în filmul lui de Blaier
și scufundat în văl infect de scârnă
doar câteva secunde triste gânduri
stau suspendate pe un cânt fragil
ce a pătruns în tainice intrânduri
un gângurit difuz scoate-un copil
abia născut pe noduroase scânduri
țipătul lui s-a prefăcut în tril


4 iunie 2006