nu scriu un acatist,sau o liturghie
eu scriu doar o simplă poezie
plină de speranță si iubire
a mea siceră si reală trăire

ceea ce scriu nu e trecut in carte
scriu doar ce văd in fapte
nu incerc sa par altceva decat sunt
ar insemna sa fiu ireal,o frunza in vant

un copilas cu sărguinta invață
deci inca mai e sperantă
lumea e plina de culori vii
tu,om matur,ar trebui sa stii

nu vorbi mult ca o ticnită batrană
in schimb, deschide-ti gura a invațatură
si tu ai fost tot mic ,ai fost la fel
acum ajuta-i fiind pentru ei un model