drumuri de praf și piatră nescrisă elian doar drumuri
mereu ridicând umerii a nepăsare treci prin ochiul lumii târziu
ziduri înalte până la cer păduri desfrunzind prin cuvinte
dacă ți-aș spune într-o zi că oamenii sunt doar o întâmplare născocită de mine
pentru a te ascunde într-o oglindă ovală m-ai crede?

nu privi peste umăr nu căuta în litere geamăna potrivire de semne
lasă lumina să treacă printre degetele palmelor ce îți acoperă fața
dă-ți pletele pe spate și râzi aspru sălbatic
sfâșie noaptea ce aruncă peste tine iar și iar pumni grei de țărână
umilește rupe ucide încă o dată durerea

strigătul tău va naște într-o zi o stea ce îți va purta numele
va lumina ea drumul călătorilor prin nopți fără nume
va lumina ea drumurile de praf și piatră ale urmașilor noștri

lumea aceasta e vie dincolo de marginile trupului tău
mustește de răni înflorite
carnea ei sângerează strălucitor
dar
dacă ți-aș spune într-o zi că oamenii sunt doar o întâmplare născocită de mine
pentru a te ascunde într-o oglindă ovală m-ai crede?