cu palmele căuș
vin către tine recunoaște-mi
linia vieții
mi-e sete ca după îndestularea cu pâine
aburi îmi ies pe nări pe gură prin piele
un columbofil
litere-inel a răsucit degetelor mele

îmi voi trece
ghearele și ciocul prin coajă către inimă
sau cine mai știe
către grâul iernii culcușit în miez
vor veni din frunze unse cu duh pe tălpige
săniile verbelor venetice

cântă-te gaia de anotimp ofticos
ce-ți tot fluturi plămânii pe os
și-ți râzi de mine
lasă lasă
că de nu ți-oi scutura eu coroana frumoasă
și o voi lovi cu piciorul prin praf
ca și cum ar fi beșică
de nici raza lunii nu te mai ridică

mai bine spune: piua! ședem
să cinăm cu linguri de lemn
pământul acesta dospind în străfund
azima și peștii și morții pe rând

azi eu
mâine tu
uite acuÈ™ venele noastre vor ajunge arcuÈ™
și ne vor pune în pălăriile de cerșetori
în loc de bani
privighetori