Încă îmi mai vorbea când noaptea s-a oprit
pe cuvintele lui. Încă mai vorbește, uite fluxul și
refluxul din privirile lui – mareea profilului.
Se deplasează înăuntrul unui cuvânt.
Profilul îi întregește umbra
și respirația paginii: negru alb negru alb


Imaginea i se aruncă în oglinda ferestrelor
se eliberează din spațiul încăperii.
Trăsăturile-i difuze vibrează, nu se fixează
el va dispărea.
Mai aproape de el fiindcă e ora la care nu apare
liniște rarefiată
lumina face semn
pagina și lumina
albul e nesigur. Scriu.


N.B.: Acest poem face parte dintr-un "alfabet" poetic unitar; sensul fiecărui text este strâns legat de sensul celorlalte. Va urma.