Viata i s-a transformat într-o bituminizare
Lent...bizar...atât de dureros...
Sufletu-i trece printr-o continuă stigmatizare...
Numele ei...pinxit...o imitație...o revocare...
Un țipăt silențios...

Ea este un silf în universu-i silogistic...
În care nu știe de ce se simte vandalizată...
De acel leandru uman cu privire de vasilisc...
Și a murit cu gândul la viața-i vitalizată...
De un kitsch holistic...

Durerea i se răsfrânge asupra trupului...
O despică...o tranșează...o lasă făr' de sânge...
Te hrănești cu paloarea privirii chipului...
Și o viață de om s-a dus printr-un simplu scârncet...
Chintesențe...