în loc să fiu la crâșmă zac în boale
ce trist e frate plânsul mă îneacă
stau la fereastră și aștept să treacă
mașini și oameni în firești ocoale
în camera cea ancestral săracă
cu pat de fier și cuverturi nasoale
mă văd și eu în învechite țoale
dormind pe sponci și sforăind oleacă
mi-e silă de pastile și perfuzii
de-al meu vecin un retardat absent
de toată gașca sobră de mofluzii
umblând pe hol aiurea în curent
încât în minte suferind contuzii
mă înfior c-am să ajung dement


19 noiembrie 2006