O, versul...versul!
Iată și versul sacru,
cu care-am schimbat
noaptea veșnică,
într-o zi luminoasă și caldă,
într-o luminiscență sfioasă,
în care umbra muritotului a dispărut
și fiecare dintre ucenicii lui Hefaistos
are lângă el un înger să-i
țină tovărășie, așa cum
a mai fost o dată în vechime,
când noi tăifăsuiam cu sfinții
și îngerii, așa...cum am fi vorbit
cu frații noștri mai mari.
O, versul...versul sacru,
cu care-am schimbat întunericul,
într-o ciocârlie răstignită
pe granitul luminat în albastru!