îmi ridic pachetelul de ceai
încet cu lingurița / îl storc îl
aranjez atent în farfurie


noi suntem aparte
nimic nu ne poate atinge
am construit un perete
3 ani în urmă
ne e bine așa
ne vom păstra pt noi


(în jur lumea dă din cap / își zîmbește / toți în același ritm / toți cu aceeași respirație / n-am putut niciodată așa / închideam ochii cînd ceilalți își beau ceaiul / ne mușcam buzele cînd ceilalți se îmbrățișau / hoinăream aiurea cînd ceilalți își zgîriau fața)


te ridici
căștile în urechi
corpul tău e un bunker