Mi s-a lungit răbdarea ca o gumă
Îmbăloșată-n flegme printre dinții
De cremene când pomenesc de sfinții
Părinți, toți dumnezeii și de mumă.

Ce gând pitești în baierele minții
De te hlizești aiurea ca de-o glumă?;
Nu mă minți ca altădat' și nu mă
Privi de parcă ți-aș vâna arginții.

Ca un vițel ce a ieșit să pască
Și salivează tâmp la Poarta Nouă,
Ești grobian, mișel și gură cască;

Închide-ți râsul că o sa te plouă
În gură! Plec! - urmarea e firească-
Și facem tot avutul pe din două!

16 februarie 2007