Tu mi-ai întins paharul cu otravă
Cu zâmbetul pe buze ai privit
Cum vinul se transformă-n lavă
Într-un târziu când cupa s-a golit.
Apoi mi-ai spus la fel de calm
Că se sfârșise totul negreșit
Că-ntotdeauna dragostea-i o dramă
Când nu iubești și totuși ești iubit
Eu te-am privit și te-am uitat de teamă
Știind că-n tine încă n-am murit
Din dragoste nu vrea să plece abisul
Nici eu nu mă tem
Rămân cu senzația mișcării luminii
Întunericul, și el o lumină a simțurilor
Nu-i nici o trecere-nainte
Înapoi, depărtarea aceiași
Copac desfrunzit de tot ce-i frumos!