Ați văzut vreodată cum ia formă urmarea lucrurilor
din punctul de întâlnire,
din punctul lor de înțeles cum pulsează culoarea.

Uite!
Te-am așezat la întâmplare am început prin a ne juca
de-a privirile, apoi de-a gândurile, ca o ghicitoare
ne întrebam destinele dacă au venit pe lume
din aceeași durere născute ne aruncam culorile ca și cum
ne-am juca de-a dragostea
din care oricum nimeni nu pricepe mare lucru

Să ne jucăm așadar din culori - deoparte
și viața să o trasăm în roz
să nu fim bănuiți dintru început de trădare,
intențiile să le colorăm în „mușcate” iubitoare-
stacojiu - chiar dacă nu înțelegem iubirea
să conturăm atingerile până la nuanțe de zbor,
de acolo mai este un pas până la abstract,
îl vom face albastru glaciar
și fiecare va ascunde în el ceva prețios
care pulsează
într-o culoare doar de tine știută

să ne jucăm așadar...