ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat
oamenii străzile pline de praf încă o primăvară
dezgolindu-și cu dărnicie formele imperfecte
plictisul și tu întrebându-mă ce mai fac
sunt bine probabil mă voi îndrăgosti în curând
iar și iar
pentru vreo 10 minute
de încă o pereche de pantofi bărbătești
mă gândesc
de data aceasta voi scrie încă 100 de poezii inutile
voi descrie pe larg cum trec rochii de mătase și zepeline pe Calea Victoriei

nu mai plec rămân aici
într-un București cu flori galbene fotografii de la anticarul matei
și prieteni îngăduindu-mi cu bună știință
o vârstă în plus
tu nu te speria nu tresări a teamă
ia-ți haina de pe umerii mei și privește-mă cu aceeași uimire
ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat între timp

știi
încerc să îmi aduc aminte
cum tăceam uneori albindu-ți tâmplele
din ce în ce mai departe vremea aceea
într-o dimineață am să mă trezesc fără de mine
voi ști atunci că ai trecut pe aici
desculț înalt și firesc
iubindu-mă ca și când
nimic nu s-ar fi întâmplat între timp

asculta poezia in lectura autoarei