Doar inima mea se opreste.
Atat.
Nu tremura marea,
nici norii nu se pleaca
din fata ta.
Doar inima mea se opreste
si picuri marunti
se rotunjesc brusc singuri,
afara nu-ncepe furtuna,
in vidul gol,
pescarusii canta in zbor,
al lipsei tale.
Nisipul scoicilor moarte,
timpul il sparg in afara,
bucati mici,
ascutite:
parte marii,
parte vantului si cerului,
parte zilei...
Asa, le-mpart toate
fara intoarcere.
Nimic nu mai misca acum,
neimpreuna.

Doar inima mea incepe sa bata,
cand te aude
strigand.

/14.07.2000/