Suflarea ta e taina glasului meu ascuns
Gîndul tău –să mă gîndesc și să-l ai e îndeajuns,
Privirile tale –să-mi privesc ochii și te admir—
Ca să te simt ar fi deajuns să respir!

Mîna ta –adierea unui vînt de vară
Glasul tău-geamăt de dor în suflet de seară,
Slova ta –șoapta-mi din vis,visul ceresc—
Ca să te-aud ar fi deajuns să vorbesc!

Visul tău –ochi de înger în mijloc de rai
Chipul tău –suflet de zori în visului strai,
Sărutul tău –atingere fină de glasuri din ploaie—
Ca să te-ating îți scriu al tău nume pe foaie!

Pasul tău –freamăt de frunze uscate către pămînt
Lacrima ta—lumina din ceruri,picătură din mir veșnic și sfînt.
Tu—cînt din inimi curate,cerești—
Ca să trăiec e-ndeajuns să știu cît mă iubești!