e bine
să nu fii singur
la culesul florilor de
levănțică sălbatică

să nu pleci
în haine deschise la culoare
să te speli bine bine în nisip
apoi îți lipești o iubire de tălpi

iarba mov
e ca marea
te prinde în vârtejul ei
îți cad umerii-ntre coapse
fulgere mov și fântâni
secate de cer și luna plină
te pot ataca

șerpii sătui
hrăniți în ospețele nopții
îți vor gâtui pașii
vâslașii ce te puteau trece
dorm cu hambarele pline
plătiți în recolte de vise sălbatice

când între cuvinte
lipicios te îneci în rășină
e prea târziu

e prea târziu

mi-am pierdut
umbra somnul tălpilor
credeam
levănțica o plantă cuminte
iarbă vândută buchete

nici un cuvânt despre
șerpi și sălbăticie în tălpile mov
în dicționarul florei și faunei