sting televizorul și cu ochii în tavanul alb pe care memoria proiectează
chipuri înregistrate reflex caut o motivație evenimentelor cărora indirect
le-am fost martor:

politicienii sunt foști bișnițari care au dat taraba cu blugi
pe contractul de energie

lideri de opinie se ceartă fără argumente etico-sociale
dacă să se legalizeze sau nu prostituția

reprezentanți ai bisericii congestionați holbați și isterici
se exprimă contra homosexualilor

arta? nu o să întreb care artă... există și oscilează undeva
între oligofrenie și schizofrenie

...
cât de mult trebuie că iubește dumnezeu telecomanda! îmi spun și strâng
atât de puternic pumnul în care aceasta se găsește încât pentru câteva clipe
aerul se umple de butoane

fericirea ar fi dacă totul ar înceta cu adevărat să existe
apăsând la întâmplare unul