am crăpat ziua de dimineață
vărsându-mi viața pe parchet
numai zahărul din ceașcă l-am înghițit
înainte să se dizolve
de aceea te simt dulce pe limbă
de aceea sângele îmi umple inima cu lumină

cerneala de ziar se întinde pe pâinea prăjită
cum se întind câmpurile înaintea adormirii
nici o cruce nu mai bate`n ușă
doar ceasul mai muge plecarea ta de sticlă

am crăpat ziua de dimineață
deschizând ochii spre cer
ce albastru
ce mai boltă
ce mai păsări
ce mai aripi
mă ridic punându-mi în pantofi
plimbarea