eram student când m-am dus prima oară la târgujiu
cu un prieten m-am dus pe atunci nu-mi plăcea să fiu singur
el mergea mai repede decât mine eu eram mai visător
a intrat în parc înaintea mea eu n-am putut să intru
aerul s-a condensat la graniță și s-a pietrificat
prietenul meu mă chema și eu mă izbeam disperat de un zid
am încercat rușinat alte intrări și mă întrebam
cu ce am putut să greșesc în fața bătrânului eu chiar eu
care până atunci îi ridicasem altare și-i cântasem ode
am stat la poartă și-am plâns și apoi mi-am amintit
mi-am scos sandalele și desculț am făcut primul pas
parcul m-a învăluit cu flăcările lui reci
călcam pe cărbuni aprinsi și ei îmi răcoreau inima
în jurul meu cresteau narcise prietenul meu nu mai era
când am întrat cu picioarele în jiu el a-nceput să clocotească
și peștii toti au prins aripi și-au început să zboare
speriat putin și istovit m-am așezat pe un scaun
cu totul și cu totul din piatră m-am întors și-am văzut
ca erau multe scaune și masa rotundă era deja pusă
ștergar alb pâine pești și vin și dacă am ridicat privirea
în partea celaltă stătea Iisus și mi-a întins o înbucătură
în jurul lui eram doisprezece un bătran stătea în picioare
părea unul din partea locului
el turna vinul în cupa lui Hristos și Hristos i-a spus
așa frațioare mai toarnă și de s-o termina vinul
adu vreo două vedre de apa din jiu bătrânul a ras de unde-l cunoașteam oare
eram unul dintre apostoli și mă temeam să nu fiu eu iuda
bătrânul cel cu oala de vin a venit la mine
și mi-a șoptit la urecehe să nu te temi mi-a spus
eu sunt prieten cu Domnul am să-l rog să te numească petru
că uite și tu ai mâinile rănite de piatră și așchii de fier
ți-au intrat în carne să nu te temi mi-a spus Iisus e prietenul meu
acum du-te infinitul e la doi pași de tine nu mai zăbovi
m-am ridicat și ne-am sărutat pe umeri
eu am vrut sa-i sărut dreapta și el nu m-a lasat du-te mi-a zis iar
și mi-a arătat cu mâna o poartă mare o poartă de templu
o poartă de cer un munte prăvălit și săpat de-o legiune de îngeri
pe-acolo mi-am zis eu trebuie că atingi începutul nesfârșitului
și-am pornit cu mâinile ridicate ca o cruce ușor balansându-mă
așa cum merg acrobații pe sârmă hotărați și nesiguri
și când am ajuns sub poartă am auzit un vuiet mare
și lângă mine stătea o femeie mai frumoasă decât sara
mai frumoasă decât estera mai frumoasă decât sulamita
mai frumoasa decât iudita mai frumoasă decât salomeea
sărută-mă mi-a spus și treci în partea cealaltă
dar cine ești tu de poruncești aici sub poarta aceasta a veșniciei
sunt moartea mi-a spus precum vezi sunt frumoasă
m-am uitat speriat înapoi cei de la masă se uitau toți la mine
Iisus și-a dus mâna la inimă si bătrânul mi-a facut cu ochiul
am ințeles că deja vorbiseră despre mine si am trecut dincolo
nu am mai văzut decat o scară de aur care urca la cer
o vioară cânta pe coarda cea mai subțire și eu urcam
și scara sub mine lua forma unui stâlp un stâlp cioplit din bardă
așa cum mai vezi uneori pe la casele țăranilor nevoiași
urcam si urcam parcul se făcea tot mai mic și râul si orașul
și câmpia și amicul meu care-mi făcea cu mâna