“Mă țin și eu în crupa lumii mamă.
Se zbate în zăbală, nărăvașă,
dar Fûhrer-ul o ține sub cravașă,
ca la turnir; poporul îl aclamă

și râde cald, văzând cât e de lașă,
de subredă, urâtă și infamă
și cum se pleacă, tremurând de teamă,
când o sufocă-n mâna lui uriașă.

Mă iartă, mamă, c-am fugit de-acasă,
să mă-nrolez la Dresda, făr'un ban!
N-aș fi putut închide ochii ca să

îi las să ne lovească cu-n ciocan
obrazul și cuvântul. Sănătoasă
să te găsesc, la-ntoarcere,-ntr-un an!”

1 aprilie 2007