odata eram un pescarus albastru
si zburam peste marea de grane
ce se-ntindea sub soarele maiastru
impanzita de rosii flori pagane.

un vant alb mi-a patat penele
dar nu am vrut sa ma opresc;
zburam in stol cu alte pasari si ele
imi tot spuneau ca ma iubesc.

nu stiu de ce dar si eu le iubeam
si zburam sub clar de luna cand deodata
ma indepartam de ele,cadeam
intr-un gol,in nimic,intr-o alba pata.

pasarile au disparut si eram cufundat in lapte
si nu stiam incotro sa ma duc:
sa merg inspre acele misterioase soapte
sau sa ma speriu si-n partea opusa s-o apuc?

m-am speriat si am inceput sa fug
dar soaptele tot mai tarese auzeau,
miscarile-mi incetineau parca-ntr-un rug
ma incalceam,bratele lui ma legau.

nu ma mai puteam misca deloc.
ca o mumie in alb infasurata
asa eram si eu in acel gol,acel loc
lovit de strigate.dar asta a fost odata.