În amfora vremii, așchii de foc
Ard izvodite din cioburi de stele.
Încearcă să uiți de hidrele-n joc.
Vântul, iubite, acum ni-i în vele.

Dă-mi din Izvor a cincea esență,
Dorul plutind pe lacul salmastru,
Visului ‘nalt – eternă clemență,
Cerul dintâi și ochiul albastru.

Aruncă grăbit ultima carte,
Stihuri de jad să scrii pentru mine.
Or reaprinde patimi deșarte,
Cântec amar, da capo al fine...