Ca o piatră ce cade în apă și nu face stropi,
Un vis ce l-am uitat când am aprins lumina,
Gândul uitat atunci când am fost întrerupt
Și totuși simt o remușcare ce mă ține-n loc.

Încetineala cu care mă pregătesc să plec,
Nu-mi dă impresia lucrurilor efemere
Pe care le-am trăit de-a lungul firului,
Așa că arunc o privire în spate să aflu.

Găsesc mâna ta ce mă ademenește înapoi
Ghicesc un surâs, ascuns de ochii mei
Cu greu reușesc să nu-ți zic ce simt
E frica de-a mă demasca fără răspuns

Mi-e teamă să rămân cea fost aseară,
Nu vreau să-mi uit crezul dinaintea ta
Dezertez din visul în care m-am pierdut
Pa, sper să nu te fi înțeles greșit.