Singurătatea are gust de lut
Și forme de origine divină
Ce-n așternuturi de satin suspină
După un zeu mortal și nenăscut…

Surâsul întrerupt de peste zi
Se-nalță în feerice cascade,
Transformă toate visele-n grenade
Ce lumineaza nopțile pustii…

Tristețea mută, cerc de necuprins
Se poartă ca blestem la cingătoare
Căci a sortit bătrâna ursitoare
Ca-ntregul trup în chingi să fie prins…

Din ochii care șiroiesc păgâni
Se-aruncă-n cer un inorog lunatic,
La țarmul orb, el cade-n zori, extatic
Și se cufundă-n tragice fântâni…

ÃŽn templul fecioriei nu s-a stins
Făclia ce păzește de ispite,
Doar zeul crud vestalei mai promite
Că focul sacru poate fi atins!