Dintr-un vis de lumina s-a-ntrupat o privire
Ce strabate prin ape,ce patrunde spre cer
Este iluzia alba,lumea in devenire
De la gandul pelagic la suflarea de fier.

Din mormantul sperantei ingropate-n desert
Vine ultima briza a iluziei noastre
Si chiar vantul se schimba-ntr-un suflu inert
Ingustandu-si ecoul catre zarile albastre.

Nopti cu nor de destin ne intuneca zarea
Si in ceturi de plumb ne topesc adevarul
Si isi schimba si locul varf de munte cu marea
Iar cu sange-si inseamna moartea calm teritoriul.