atelierul meu albastru se redeschide azi
spre un orizont îndepărtat
invizibil pașilor de catifea
undeva un semn al mirării se strecoară
profitând de neatenția paznicului din rondul de noapte
în culise actorii își scot măștile
spectacolul fusese anost
se-ntorc la chemarea aplauzelor
și fluieră spre publicul indolent
dar dacă tăcerea acestuia este mai mult
decât o rană invizibilă?