Tânjesc după sensul creației
Căutând pe Marele Creator.
Exact acum, cosmosul,
Cuprins de vibrația
Primului motor,
ÃŽmi trimite stelele-n ajutor.

Nu știu de ce, mă atrage
Pictura din fundul peșterii
Și osul din paleolit.
Lovindu-mi un organ al cunoașterii,
Un taur mi s-a agățat de față.
Mă dor cuvintele dor,
Și-n mine totu-I o rană intactă.
Legate de un fir de ață
Toate gândurile mor.
De mult îmi suflă vântul
prin greii giruși;
Și-n mine a rămas visând
Doar un mort cu inima curată.

Gaura neagră se-nvârte în mine
Ca un vierme arzând în cuptor,
Demult în izvoare senine
Un gol se întinde ușor…
Exact cum materia neagră
ÃŽmi scoate un ochi
Mai alb, mai negru,
Mai strălucitor.