am putea avea o discuție interesantă
deloc complicată
un roman fluviu la al cărui sfârșit să nu te uiți
e mai trist așa
de parcă se numără treptele până la tine
cu spatele

ca de obicei, dădeai înapoi
ca atunci când înveți prima dată să mergi pe bicicletă tot amâni de frică să nu cazi
deși ai știut că împărțeam un pian în loc de gânduri
și scriam la 4 mâini o replică de film
mult prea cunoscută

patience my friend
când spui povestea despre poveste
e ca și cum ai stinge lampa apăsând palma peste flacără
încet
foarte încet
întotdeauna te întorci în același loc
în casa deschisă larg
în care ții toate femeile pe care le-ai iubit
într-o singură femeie
îndrăgostită

uneori își ține fața în palme
nu iese nu vrea
e calmă da e ca o frunză
nemișcată
numai căldura nopții sfârșește dincolo de pervaz
tremură
ca o cută în colțul ochilor