Ai fost în fiecare fulg de nea…

Afară … este frig,
și te privesc, și-mi amintesc
de prima dată când m-ai sărutat
pe obrajii calzi.

Îmi amintesc și-acum
de prima dată când ne-am întâlnit…
si neștiind ce să fac am închis ochii
și și-am pășit fricos … spre tine.

În casă este cald
și te privesc, și-aș vrea …
să mă săruți din nou ca-n prima zi
pe-obrajii reci … de gheață
să te adun în palme,
să te sărut și eu, să-mi ardă palmele,
să-mi tremure de frig, de dragoste,
de viață.

Aș vrea să-mi mângâi iarăși fața
cu dulcea adiere,
să mă îmbrățișezi în alb,
să simt … a ta iubire.

În mine … nu mai ești,
și-aștept să vii din nou,
să te mai văd o dată și-ncet, încet
peste-al meu chip să cazi.

Ai fost, și ești, cu fiecare fulg de nea,
zăpadă albă-POEZIA MEA !