în labirintul degetului meu arătător
halucinant se învîrtește
mașina de mîngîiat a lumii
mamă-doamne și ce volute amețitoare
mi se vor atribui supranumindu-mă
pe urma bietei mele numiri

unii s-au speriat că li se arată
mai degrabă dosul
poartă pe ochi
un fel de ceață bine definită
nu știu ce somitate îi somează
să dea parola o recită automat

(mi-ar veni să vomit)

nici nu e de mirare
sunt lăsați să treacă unde ajung
nu se tem să mîngîie cu mîna lor
senthimentu' de cîine

eu cu vulturele meu pleoștit
funcționăm așa pe cîrîite
chiar aici peste drum
vă dau cuvîntul meu de
mîngîiat pînă la disperare

ehee:
ceva cu aripi oricum