agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-13 | [This text should be read in romana] |
Ploua teribil, era seară,
Asta acum vreo șapte ani, Pe sub umbrelă, prima oară, Doar ce-am dat colțu’ pe Lipscani, Când am văzut-o, se-nopta, Ne-am înțeles din trei cuvinte, Parcă pe mine m-aștepta, La patru poli, mi-aduc aminte ; Am dus-o-acasă ca și-un fur, Părea străină-n casa mea, O săptămână-n șir, v-o jur, Prin gând nu m-am atins de ea, Acuma, dup-atâția ani Chiar de Pământu’ de se surpă, N-aș arunca-o nici pe bani, Sau cum fac alții, ca pe-o cârpă ; Mă iau fiori când o dezbrac, În umbre tremurând, apoase, O zi întregă parcă zac, Pe piele-i simt a ei mătase, Când vine seara, e urgie Și o declar fără rușine Că cel mai mult îmi place mie Atunci când ea este pe mine ; Cobor din bloc, la câte-o tablă, Vecinii iarăși fac baloane, Le iau la marțuri (!) treaba-i oablă, Când sînt cu ea au ghinioane!.... Acuma io, mă dau și mare, În dungi, cu guler kimono…. Cine papucii mei mai are O pijama așa mișto ?! Valeriu Cercel
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy