Dizolv drumul plin de nisip și-l arunc într-o clepsidră
Mi-e rușine că ți-am dat împrumut plecările, sosirile
Acum, uite ce ai făcut, ai naufragiat printre degetele mele
Care nu te pot ține, nu te pot ajuta și nu mai poți recăpăta
Mai nimic din țărmul ce-l inventasei aseară pe când
Încercai să mori și nu reușeai din pricina vântului
Ești un ostatic infirm de libertate, nicio coajă de pâine
Nu te-ar tulbura din golul ca un cerc în care vrei să intri
Ce am să mai simt sub picioare spre casă mergând?
Am fost nemuritori și nu am știut, mi-e rușine că ți-am
Dat împrumut plecările, sosirile, acum aș fi trăit din ele.