Mâna, nisip in vânt
Purtat pe obrazul albastru,
Viscol în inimă, în suflet,
Un strigăt mut în gând
înfrant,
lăsat să moară.

Valul mă sfarmă
pierdut printre pietre,
în mii de frânturi;
Ochiul meu plânge
sau o fi valul...
Ochi orb privește
și geme, sughiță
Copil, punct in nisip
.