Cuvânt de mulțumire pentru ploaie


De mulțumit, e greu să mulțumești –
Nici nu mai intră-n normele firești ,
Când după rugăciune, vine ploaie,
Să mulțumești, și să se încovoaie

Capul în piept, genunchiul în țărână,
Și într-o dreaptă cruce, dreapta mână –


De mulțumit, e greu să mulțumești
Când nu ești tu cel care dăruiești
Și-mparte Lumea toată, la copii:
Să mulțumesti, e greu, dacă nu știi

Să fii copil, uimit, o viață-ntreagă,
De viața care-n jurul tău, aleargă –

Vom fi pământ, și suflete, și iarbă,
Și păpădii, la Domnul Sfânt, în barbă –
Dar mai presus de toate ce vom fi,
Să nu uităm, mereu, a mulțumi –

A mulțumi, măcar, pentru o clipă,
Când ai primit, mai mult de o aripă,
A fost al Tău, din Univers, tot zborul,
Căci ai dorit, și ți-ai primit, odorul –


De-a fost copil, soție, sau părinte,
O respirație ce-ai ținut-o minte,
Dorința care ți s-a împlinit,
Secunda-n care-ai fost, în infinit,
Cât ai clipit din inimă, iubit –

Neuit-o! Mulțumeste! căci e rar,
Din harul ei, să-mparți la alții, har…

Când nu e ploaie, și pământul arde,
Când își vând vitele de foamete, țăranii,
Și când se roagă niște ființe stranii,
Să se-nmulțească ploaia, și nu banii –

Când vine ploaia, și când simți că are
În gură, gust de lapte, și bucate,
Împarte și tu, mulțumire, frate,
La Cine-n Veșnicie, se Împarte !

Și la ai tăi, că s-au rugat, în parte!

Să-i mulțumești în suflet, să-ți faci cruce,
Că-i trup și sânge coborâte-n pită
Și vin, ca să ne fie mulțumită,
Și e cu noi, în loc în cer să urce,

Toată eternitatea! Întreită!


Pe Lumea care plângere-i, și vai e,
Îți mulțumim, Treime, pentru ploaie!



18 mai 2007