prin fereastra deschisă mă uit la mine cu zâmbet

adun pietricele în grădina cea roșie din spatele casei
primăvara miroase a busuioc uscat
un copil desculț aleargă după soare
zmeul uriaș de hârtie îl trage în sus după el
îl ridică deasupra acoperișurilor de tablă
deasupra caselor cu ochi adormiți
munții sunt verzi

la cină oameni obosiți
mănâncă în grabă din inima mea
îmi pun aureola pe cap și cu un fir de iarbă în colțul gurii
mă așez cuminte la rând
bunica spune că în Franța se dă pâine la liber(fără cartelă)
taci că ești bătrână îi spune mama privind cu teamă spre nori

e crăciun și ninge
anul acesta a murit tata
am dat foc bradului încărcat cu bomboane învelite în staniol
fratele meu Ion râde și își aruncă tablourile în flăcări
avem banane verzi pe bufetul din bucătărie
ne avem unul pe altul iar asta ne va fi îndeajuns

sora mea are părul foarte negru
e cu 20 de ani mai mare ca mine
a scris o carte de poezie
au repertizat-o într-un oraș din Moldova
e profesoară de limba și literatura română
are garsonieră și doarme pe jos
nu e fericită dar se va mărita în curând

peste drum locuiește o femeie cu părul roșu
fumează bea cafea și nu s-a căsătorit niciodată până acum
într-o zi am să îmi vopsesc și eu părul roșu
am să umblu prin lume cu un punct desenat cu stiloul pe vârful nasului
toți se vor minuna și vor scrie poezii despre el

s-a deschis un magazin nou cu mulți pantofi roșii în vitrină
în fiecare după-amiază când ai mei dorm
alerg să îi privesc seamănă cu cei din tabloul bunicii

nu îmi plac eugeniile uscate nici ferestrele vopsite pe jumătate în alb
la grădiniță am bătut iar niște băieți din cauza asta
educatoarea decupează din hârtie glasată puncte negre de rezervă pentru mine

vreau să ajung cât mai repede un om bătrân
m-am plictisit de copilărie
într-o zi voi avea o țară care va purta numele meu
acolo oamenii vor fi de hârtie
vor avea întotdeauna dreptate pâine fără cartelă
și buzunarele pline cu ciocolată