Craiova-i lumea mea concretă
e universul meu nenatural
e calea-nchisă și compactă
e șansa care duce-n ireal

Craiova-i valea cea deșartă
e viața-mpotmolită în sarcasm
e o cetate de pe hartă
intrată-n marea plină de marasm

Craiova-i sfera mea abstractă
e spațiul meu umplut cu teoreme
e calea-ngustă și exactă
și e calvarul meu de axiome

Craiova este drumul spre lumină
e orizontul meu de ipoteze
e răzvrătirea mea mereu divină
spre sfere negre fără metereze

Craiova este mintea mea hoinară
transpusă-n lumile făr' de hotar
e îndrăzneala mea mereu bizară
de-al întreba pe Marele Zidar

Craiova e grădina fără pomi
e locul meu de trudă și vigoare
e lumea structurată în atomi
și cerul fără păsări călătoare

Craiova este zarea de asfalt
înmormântată într-o neagră ceață
e drumul meu abrupt către înalt
către izvorul dătător de viață

Craiova este cartea mea de scheme
de logica abstractă și rigoare
e goana mea nestinsă de poeme
și teama după clipe trecătoare

Craiova este locul meu de zbor
spre satul de sub Curmătură
e dorul meu nestins către izvor
și către Mama mea Natură