despre oameni nimeni nu mai vorbește
călăuza aduce ploile
noaptea drama
dincolo de oameni nimic nu trăiește
aleg tot
dar acest tot e pentru oameni
drum
praf pe ghete și buze
când îmi sărut iubita
resturi de om i se preling pe obraji
ochii
fără ei aș trece drept gând
oamenii iubesc gândurile și câteodată viața
de ce mă ții minte, omule?
urma a uitat să rămână
praful de pe mâini a devenit poem
a trăi
doar pentru oameni
a fi
urmele devin umbre
oameni
liniștea mea
e indiferența voastră