Se mai deschid din cind in cind brate de fluviu
urlind revoltate impotriva estuarelor unice
din pamatuful sobru picura mirul de duminica dimineata
tu esti in patul de sub toamna bobocilor de cuc
(ar fi trebui sa spun si curcubeu pe undeva , nu ?)
pe care se scurteaza sau se alungesc hidraulic hotii de vise
condamnati la sete de ultimul solstitiu nascut viu
pe undeva o gazela de verde naste un doi de pica
trenurile se opresc la pomi, la fructe si pe marginea zilei
albastrul pune cerere de azil politic in tara lui Verde imparat
in groapa Marianelor se fac focuri de frunze
iar mirosul lor ma imbraca in uniforma de scolar cu sapca
acum stiu raspunsul
ridic mina
dar cui ii mai pasa ca
imi e atit de toamna in fiecare primavara ?