Vantul rataceste pe strazile inguste,
Presarate de case triste, singure, fara pereche…cu tencuiala
Scursa in baltoace, cu viata anonima,
dizolvata in forfota multimii ignorante.

Liftul de fier forjat,
Intepenit intre etaje, inca mai scartaie a moarte.

Treptele candva stralucitoare, au devenit opace, sterse, ciobite de timp.
Doar urmele de pantofi straini le mai deranjaza linistea…
Dar nu dureaza mult, pana cand incruntata, cu timpul incrustat pe chip,
Femeia de servici le sterge cu carpa imbacsita de viata.