sunt un curcubeu furibund,
ultimul din specia asta
bantui prin lume plangand,
stiu ca mi-e capatul pe undeva
in galeata plina de aur a trolilor
ca un imens semn de dialog curbat,
chiar inainte de-albastrul norilor,
sau poate chiar in inima ta.

sunt un curcubeu furibund,
ma-nnebuneste lipsa ta,
imi dilueaza culorile-n pastel,
printre ploi mi-aluneca cuvinte
mai verzi ca dorul tau candva.
si-asa lasand in urma dare,
destramata- alerg spre tine
imens semn de intrebare.