agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-24 | [This text should be read in romana] | Submited by C
Faclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte, Un vis ce isi moaie aripa-n amar, Astfel ai trecut de al lumii hotar. Trecut-ai când ceru-i campie senina, Cu rauri de lapte si flori de lumina, Când norii cei negri par sombre palate, De luna regina pe rand vizitate. Te vad ca o umbra de-argint stralucita, Cu-aripi ridicate la ceruri pornita, Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. O raza te nalta, un cantec te duce, Cu bratele albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrajilor caier Argint e pe ape si aur în aer. Vad sufletu-ti candid prin spatiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb si rece, Cu haina lui lunga culcat în sicriu, Privesc la surasu-ti rămas inca viu – Si-ntreb al meu suflet ranit de-ndoiala, De ce-ai murit, inger cu fata cea pala? Au nu ai fost juna, n-ai fost tu frumoasa? Te-ai dus spre a stinge o stea radioasa? Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu rauri de foc si cu poduri de-argint, Cu tarmuri de smirna, cu flori care cânt; Să treci tu prin ele, o sfanta regina, Cu par lung de raze, cu ochi de lumina, In haina albastra stropita cu aur, Pe fruntea ta pala cununa de laur. O, moartea e-un chaos, o mare de stele, Când viata-i o balta de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori inflorit, Când viata-i un basmu pustiu si urit. – Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune, Gandirile-mi rele sugrum cele bune... Când sorii se sting si când stelele pica, Imi vine a crede ca toate-s nimica. Se poate ca bolta de sus să se sparga, Să cada nimicul cu noaptea lui larga, Să vad cerul negru ca lumile-si cerne Ca prazi trecatoare a mortii eterne... S-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta calda ea n-o să invie, Atunci graiu-ti dulce în veci este mut... Atunci acest inger n-a fost decât lut. Si totusi, tarana frumoasa si moarta, De racla ta razim eu harfa mea sparta Si moartea ta n'o plang, ci mai fericesc O raza fugita din chaos lumesc. S-apoi... cine stie de este mai bine A fi sau a nu fi..., dar stie oricine Ca ceea ce nu e, nu simte dureri, Si multe dureri-s, putine placeri. A fi? Nebunie si trista si goala; Urechea te minte si ochiul te-nseala; Ce-un secol ne zice ceilalti o deszic. Decât un vis sarbad, mai bine nimic. Vad vise-ntrupate gonind dupa vise, Pan' dau în morminte ce-asteapta deschise, Si nu stiu gandirea-mi în ce să o stâng: Să rad ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plang? La ce?... Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, inger, de ce fu să fie? Au e sens în lume? Tu chip zambitor, Trait-ai anume ca astfel să mori? De e sens intr-astea, e-ntors si ateu, Pe palida-ti frunte nu-i scris Dumnezeu.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy