agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-24 | [This text should be read in romana] | Submited by C
Ideal pierut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme si vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără si dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei. Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie, Brat molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumusetii de femeie, A femeiei, ce si astăzi tot frumoasă a o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze si d-eterne primăveri, Te-a văzut si-a visat raiul cugrădini îmbălsămate, Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer Si-a creat pe pânză goală pe Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin, Fată pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieti de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Si-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie, Când viata pustiită râde-o rază de noroc. Am văzut fata ta pală de o bolnavă betie, Buza ta învinetită de-al coruptiei muscat, Si-am zvârlit asupră-ti, crudo, vălul alb de poezie Si paloare-i tale raza inocentei ei I-am dat. Ti-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie, Din ochirile-ti murdare ochiu-aurorei matinal. Dar azi vălul cade, crudo! dismetit din visuri sece, Fruntea mea este trezită de al buzei tale-nghet Si privesc la tine, demon, si amoru-mi stins si rece Mă învată cum asupră-ti eu să caut cu dispret! Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nselăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, O fecioar-a cărei suflet era sânt ca rugăiunea, Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin, Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece si cu suflet de venin! ………… Plângi, copilă? -- C-o privire umedă si rugătoare Poti din nou zdrobi si frânge apostat-inima mea? La picioarele-ti cad si-ti caut în ochi negri-adânci ca marea Si sărut a tale mâne, si-i întreb de poti ierta. Sterge-ti ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea, A fost crudă si nedreaptă, fără razem, fără fond. Suflete! De-ai fi chiar demon, tu esti sântă prin iubire, Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy