Fara-nceput aceasta marturisire pe care o fac din muribunda iubire..
Si fara de sfarsit chin al mistuirii in sine dintr-o surda,
imposibil de iertat tacere si grea de prea multa umbra-durere.
Sa nu te schimbi in mine lacrima stinsa si nevertebrata,ucisa
grija a mea de a te cuprinde cu ura afectuasa in ea,cu imensa iubire
prevestindu-te pre tine clar-obscur al infinitului meu fara pace,
Te chem a-mi ingadui scurta mea zacere,si dus in negru..
plaman al meu de cedru ,ascuns,descompus in taceri si din tine
plapanda si neostoita nadejde,pecum ca s-ar putea in lumina
aceasta imagine plansa si impietrita de spaima-singuratate..
condamnata astfel intr-o zbatere si amurgita-n descantec urgie..
a dorului te a te cauta in pustie,a cerului-de s-ar putea sa mai fie