Prieten drag, suflet din sufletul meu,
Din raiu-acesta unde ne ducem, pribegi ?
Din sanul lui Apollo, necunoscuti sau regi,
Ne cheama glasul magic al unui groaznic zeu.

Cu truda numarat-am, subtil alexandrin,
Pe degete un rest de viata, ce-al mortii frate,
Ca un vampir l-a supt din orele lasate
De zeii-atotputernici spre-a le trai din plin.

O, dulce fiara, spune-mi, la ce ti-a folosit
Sa ne prinzi mintile-n leteica uitare ?
Sa-ti fie vesnicia un rod din furt ivit ?

Reda-ne-aceste ore - in campii amagirii,
De rostul sau departe, tanjeste fiecare -,
Sa stingem datoria la vamile iubirii.