Vocea din radio îmi spune adio cu alt fel de cuvinte
Plouă pe corzi melancolice și spaniole, și mă întreb
Dacă o să mai vină vreodată primăvara cocorilor
Aseară
Am vorbit cu tine trei ore la telefon
Și simțeam de parcă Totul era ca Înainte
Da, te iubesc, îți spuneam prin sârme și fire și cabluri
Ești atât de departe și totuși aici lângă inima mea
Clipele se strâng ghemuri ghemuri pe marginea șoselei
Aruncate fără milă de roțile camioanelor
Plouă aprins și hoinar, plouă extatic
Fac slalom printre picături cu accelerația la podea
Mai sunt doua mii de kilometri, un nor și trei rânduri
Solzii autostrăzii sticlesc în nuanțe de asfalt inundat
Te întreb, ești gând sau rugăciune, iubito?
Mâinile mele însetate de dorul obrajilor tăi.


Leiden, 30 octombrie 2002