Știu că doar vremea asta mohorâtă poartă vina,
cu noroiul ei aproape maree,
cu grindina,
cu începutul de ninsoare,
cu griurile lipsite de soare.

Știu că nu ești tu cea care nu mă mai iubești.
Mă iubește mai mult starea asta de moarte,
mă topește cumva foarte,
mă ține de fericire
departe.

Da,
știu că tu m-ai mângâia,
alina,
răsfăța
dar nu mai poți nici tu,
că mi-a înghețat nasul,
mi s-a îngenuncheat pasul
și te-ai plictisit
să tot te suflu în ceafă
cu crivățul dorului meu de neființă,
de neputință.

Așa că mi-am pus două lemne la cap,
încrucișate,
bătute în cuie
și,
cu literă șuie,
am scris:
Mi-am luat iubită nouă!
Aici neodihnește unu’ născut în mai,
îmbobocit de rouă
mort de prea mult plouă.
Mi-am arvunit popi și bocitoare
care
în clopote și vaete amare
să-mi spună la urechea înfundată cu tină:
Mă robul lu’ Dumnezeu să-ți fie iertată orice vină! Te-ai dus și cui ne lăsai,
amărâtule!
Uite la tine,
ți se usucă tigva
și-ți mănâncă nepricopsiții coliva!
Că erai mândru,
că erai hâtru
și acum te placi și iubești cu urâtu.

Așa că să nu-ți faci griji
că eu știu că tu m-ai iubit
și că doar nenorocita asta de vreme
mă face să ies în colțu’ ierbii la primăvară.
În colțu’ ierbii și-n violete de pădure
și gândurile mele vor renaște în mure.
Tu,
să-ți pui ștergarul pe verdele ăla neînceput
și să te iubești de mamă-mamă
dar nu cu primul care te cheamă.
Să aștepți să vină unul ca mine
cu sprâncenele pline,
cu ochiul fântână,
unul care te poate ridica în ceruri doară c-o mână, cu picioare puternice,
cu buzele groase,
cu gene întoarse.

Să-l aștepți pe ăla,
de-o exista pe undeva,
care să-ți glăsuiască
așa cum triluesc eu,
cum îți șoptesc eu
după frageda aia ureche a ta,
care să-ți facă pielea pe tine ace-ace
cu dragostea sa clară
și sărutându-te
să-ți înflorească floarea de pe rochioară.
Iar dacă țipetele tale de „ah puiule” or usca iarba, or bătători vietatea,
or muți cuvântul,
atunci mi-oi găsi și ei liniștea
dar tare mă tem,
tare mi-e frică
că voi ieși pe vreun fir de trandafir
și mirosind a ce-ți place ție mai mult,
voi da cu nenorocitu’ ală de pământ.

Așa că tu să nu-ți faci griji de vremea asta
că eu știu
că tu mă iubești.