Cine a spus că femeia este incisivă,
nu o cunoaște.
Femeia nu-i pom
și nici poamă,
este pururi o doamnă.

Este o petală,
nu o floare,
floarea o poartă bărbații pe rană.
Este o jumătate de măr
sau de sferă,
jumătatea albastră cu roșu,
nicicând austeră.

Este o mișcare,
care,
ucide sinapsa
doar zâmbindu-ți,
așa cum zâmbește în dinamită
capsa.
Femeia nu este incisivă,
este canină,
undeva prin inimă o chestie benignă.

Este o pisică febrilă
cu mâner de argint
și-n capăt cu bilă.

Este doar zece la sută trup,
restul este primăvară
în care te lași sâmbure
ca sâmburele din pară,
și ea,
grațioasă,
mereu frumoasă,
mereu blândă,
te naște,
cu alți ochi,
alte buze,
alți umeri,
mai mic,
mai peltic,
următoarea voastră za înspre lume.

Femeia nu este incisivă,
cine spune așa nu o cunoaște,
un nenorocit pe care,
desigur,
norocul nu-l paște.

Pan
04.12.2002

Poezie „părere” la poezie „replică”.