Tata, tu ai facut OMUL
Si ai suflat in el vesnica VIATA
El nu ti-a crezut cuvantul
Si a ajuns vremelnic sa traiasca…

O viata de lupte, de infrangeri, de mizerii
Asa a trait omul – ma uit inapoi, in istorii…

Acum eu - un muritor de rand
Asemeni tuturora ce sunt pe pamant
Plin de esecuri, de lacrimi, de infrangeri
- As putea scrie a doua carte cu Plangeri…

Ai sadit in mine samanta de viata si am fost fericita
M-am simtit fiica ta, pe deplin implinita,
Acum ma simt goala, fara scop, ravasita…

Desi asa fierbinte te-am rugat :”Tu ai inviat mortii
Zi un cuvant si vei schimba sortii,
Lasa-mi copilul” – doar atat ti-am cerut
Dar tu, si cerul tot cu tine, ai tacut…

La doctori am apelat sa-mi vindece durerea
Dar pilulele lor nu au puterea…
Apoi la preoti am fost – duhul sa-mi intareasca
Dar icoana cu Isus-Copil face durerea sa-mi creasca.
La un vraci batran si intelept am alergat
Talismane si ierburi sa ard mi-a dat…

Am afumat cu ierburi, pastile am luat,
Nici macar pictura cu Isus-Copil nu m-a ajutat
Asa de singura ma simt pe pamant
Ca nici macar nu am cui sa ma plang…

Si vin zdrobita inintea ta
Tu ai facut rana si tu o vei vindeca…