Te asteptam in statie la 226;
Credeam ca voi putea
sa mai aud doar pentru secunde
glasul tau divin aievea.

Speram sa pot sa te ajut ca inainte
sa iesi din multimea de note zgomotoase,
sa te iluminez asupra literelor prea multe,
in care te pierdeai stangace.

Acum mi se perinda mie in fata ochilor
cifrele jucause, prea complexe din cauza exponentilor;
minusul si plisul le-am pierdut;
Iar amintirile in sita vremii le-am cusut.

Te astept de un an in zadar ...
dar nici macar 226-ul nu mai opreste aici.


17 decembrie 2002