Deci,
acesta e adevărul....
și cât de mult aș vrea
să nu fie!

Am implorat tăcută
zborul uitat
pe aripi de ploaie cerească;
doar tu puteai
să mi-o faci dar.

Însă rănile chinuite
de culoarea suferinței
și mâinile arse
de ruga gândurilor
au rămas nemângâiate;
doar tu puteai
să le vindeci.

Te-am gonit numai cu o singură privire
deși, doar tu puteai
să-mi redai copilăria....